Nu stiu cum reusesc, dar de fiecare data cand imi propun sa scriu ceva, nu o fac.
Nu stiu de ce, de unde teama asta de a scrie, desi imi place sa spun ceea ce simt in cele mai multe situatii. Probabil din teama de a nu gresi, de a nu fi judecat de cei din jurul meu, habar nu am. Probabil trebuie sa ai si un anumit “feeling” atunci cand vrei sa transmiti ceva sau probabil ca nu tot romanul s-a nascut poet (sau in cazul asta scriitor).
Indiferent de situatie, mi-am luat inima in dinti si am zis sa scriu, sa astern “pe foaie” ganduri care ma apasa sau pe care vreau sa le transmit. Indiferent ca e vorba de profesie sau de viata personala, chiar daca o sa fac greseli sau o sa scriu perfect, indiferent daca o sa placa sau nu, eu mi-am propus sa scriu, iar in cele din urma lucrurile se vor aseza.
Asa ca, azi am facut primul pas spre aceasta cauza si anume cand am plecat sa imi beau cafeaua, mi-am luat si laptopul cu mine si iata-ma 10 minute mai tarziu scriind cateva din primele mele randuri. Va zic de la inceput ca eu am fost “construit” la profil real, pe matematica, informatica, logica si uite-ma ajuns la 35 de ani facand fotografii si scriind despre lucurile banale care imi trec prin minte.
Frumos, nu?
Sa faci lucruri la 20 de ani pentru ca ai ascultat gresit pe unul sau altul si la 30 de ani sa iti gasesti adevarata vocatie, iar 5 ani mai tarziu sa incepi sa si vorbesti despre ea. Cum ar fi daca fiecare din noi am face mai mult lucrurile pe care le simtim si nu cele care trebuiesc facute sau cele care am fost atent “sfatuti” ca e bine sa le facem?Am prieteni, deschisi la minte, care inca fac lucruri pentru parinti, intalnesc oameni care se casatoresc si fac nunta pentru parinti si familie, mai mult decat o fac pentru ei. Mereu intalnesc oameni care fac lucrurile din viata lor pentru ca asa e bine sau pentru ca sa trebuie sau pentru ca asa se facem fara a putea da o explicatie logica, de ce se face asa.
Daca gandim pentru noi, de ce facem cum spun altii. Daca simtim pentru noi, de ce incercam sa simtim cum vor altii. De ce credem tot ce auzim, de ce nu facem o pauza, de ce nu facem doi pasi in spate si apoi sa judecam dupa simturile noastre ce e bine si ce nu.
DE CE?
Teoria e frumoasa, dar practica ne omoara de fiecare data si desi eu spun lucrurile asa cum le simt, poate ca de multe ori si eu fac lucruri pentru altii sau mai bine zis fac lucruri “pentru ce crede lumea”.
De azi spun STOP. STOP lucrurilor facute pentru alta lume, STOP actiunilor facute pentru ce crede lumea sau pentru ce spun altii, STOP “asa trebuie” sau “asa e bine”. Si cel mai corect spus, STOP “Asa se face”. De azi nu imi mai pasa ce spun altii, voi face lucrurile pe care le simt, pentru ca asa le simt. Si desi am prieteni care imi spun ca ii inspir si apoi imi spun ca ii dezamagesc cu anumite actiuni facute de mine, suntem oameni, daca am ajuns model pentru tine nu inseamna ca sunt perfect, nu inseamna ca fac doar lucruri care iti plac tie, nu inseamna ca nu pot gresi. Incearca sa iei de la mine sau de la cel care te inspira lucrurile care ti se potrivesc tie, inceteaza sa crezi ca exista perfectiunea si ca totul trebuie sa fie intr-un anume fel.
Florin Stefan Craiova I Romania