Pentru trei zile am fost plecat din tara. Mai intai am fost plecat in Bulgaria pentru o sedinta foto, apoi am poposit in Bucuresti pentru acelasi lucru. M-am simtit perfect in clipele mai lungi sau scurte petrecute impreuna cu oameni minunati ca Mihaela, Andra, Florin si Robert.
Pe drumul de intoarcere, caterinca cu Mitel si Andrei, ba in masina, ba pe messenger, cand vad o postare facuta de prietenul meu Andrei, omul alergase peste 7 km cu un timp mediu de 5.01. Imi zic mai sa fiu, pana sa ma cunoasca nu cred ca alergase in viata lui mai mult de 1 km sau daca o facuse probabil se intamplase o data la o luna si in niciun caz cu un timp asa bun.
Raman pe ganduri, stiam ca pot influenta in anumite sensuri oamenii cu care interactionez, chiar el este unul din cei care imi recunoscusera asta, dar acum eram uimit, ma uimeste dorinta lui de a progresa. Bun imi zic, asta e bine, influentez oameni, dar si mie imi place sa alerg si alerg in ultimul timp la sala pe banda, dar nicio data cu un timp asa de bun.
Bine fie vorba intre noi, nici nu mi-am propus, mai nou nu mai alerg pentru timp, nu ma aflu in competitii de alergare, alerg pentru invatare, ascultare, meditatie. Alerg mai mereu intre 7 si 10 km cu timpi intre 5.30 si 6 minute, alerg pentru ca imi place si pentru ca pot face doua lucruri in acelasi timp.
Dar acum nu, acum e altceva, cel motivat il depaseste pe „motivator”, cum asa? Imi zic, ajung acasa, ma odihnesc si maine dimineata o sa scot un timp mai bun de 4.50 pe km. Nici nu am gandit-o cand am zis-o, pur si simplu a iesit porumbelul pe gura.
Aseara am ajuns la 11.30 in Craiova si dupa ce mi-am descarcat fotografiile si am vorbit cu cativa prieteni, unora zicandu-le ceea ce urma sa fac, m-am pus sa dorm. La 7.30 eram in picioare, obosit, flamand si insetat de dorinta de a bate timpul prietenului meu Andrei.
La ora 8.15 ma puneam pe alergat in Parcul Nicolae Romanescu din Craiova. Nu mai alergasem de mult afara, nu mai alergasem pe un „aer” asa taios, primul km am crezut ca lesin, dar se aude in ureche „time 5 minute, average pace 4.02 per km”, nu credeam ca reusesc, dar vocea aceea de femeie din urechea mea mi-a dat speranta (aplicatia Runkeeper).
Stiam ca daca o tin asa nu doar ca nu o sa strabat 8 km, ci o sa lesin mai degraba. Am alergat mai departe si dupa 2,3 km aveam timpul 4.12, apoi 4.32, mi-am zis daca reusesc km 4 sa tin timpul constant voi reusi ce mi-am propus si asa a si fost, dupa 4 km aveam timpul 4.33. Mai aveam 3 km eram in grafic, puteam sa reusesc, iar ce am facut in ultimul km nu cred ca am mai facut-o de pe la 20 de ani. Aveam o medie cu 200 de metrii inainte de 3.43 pe km.
[us_single_image image=”11916″ size=”full” align=”center”]
O sa mai alerg vreodata asa? Nu cred! Nu am inteles nimic din alergarea asta, am alergat pur si simplu pentru un timp, nu am invatat nimic pe parcursul celor 8 km parcursi. Sigurul lucru pe care l-am inteles, dar pe care il stiam este acela ca daca esti suficient de motivat, NU EXISTA BARIERE!
Daca stau sa ma gandesc, mereu am fost un „alergator”, mereu am alergat dupa ceva, dupa anumite teluri, mereu mi-am dorit mai mult de la viata, mereu am fost nemultimit de conditia din acel moment.
Acesta nu se vrea un articol inchinat alergatului in sine, daca asta ai inteles ori nu ai ajuns pana la final ori nu ai vrut sa intelegi ce am zis ori nu stiu eu sa ma exprim.
Ia zi-mi tu #catdedeparteestidispussamergi pentru telurile tale? Ce anume te motiveaza?
Oamenii care te motiveaza, pot fi si ei motivati de tine. Inconjoara-te cu oameni de calitate, oameni cu o anumita calitate, oameni de la care ai de invatat, care te motiveaza, cu o atitudine pozitiva, oameni care misca lucruri, oameni care nu se opresc la primul NU, oameni care isi depasesc limitele, oameni nebuni, oameni frumosi, oameni care nu se plang mereu.
Florin Stefan
Craiova,Romania, sept 2017