CUM AM AJUNS AICI: 2014, SI N-AM MAI PRIVIT INAPOI
Prima mea nunta trebuia sa fie o favoare. Am terminat ziua epuizat, cu bateria aparatului pe zero si cu sentimentul ciudat ca tocmai gasisem lucrul pe care urma sa-l fac foarte mult timp de acum inainte. Doisprezece ani mai tarziu inca ma emotionez cand tatal isi vede fiica pentru prima data in rochia de mireasa. In ziua in care n-o sa mai simt asta, o sa ma apuc de altceva. Pana atunci, asta e meseria mea.
CUM ARATA COLABORAREA NOASTRA, DE LA PRIMUL MESAJ PANA LA ALBUM
Vorbim cu mult inainte de ziua nuntii, asa ca atunci cand ajung, ma cunoasteti deja. In ziua cea mare eu ma ocup de partea tehnica, iar voi va ocupati doar sa fiti prezenti. Fotografiez in toata Romania si oriunde altundeva hotarati sa spuneti „da”, iar recenziile si kilometrii parcursi stau marturie. La finalul serii vreau sa simtiti ca ati avut un om langa voi, nu un furnizor cu echipament scump. Spuneti-mi data si locatia, iar eu va spun daca sunt liber.
OMUL DIN SPATELE APARATULUI, PENTRU CA PE EL IL ALEGETI
Alerg cam 100 km pe luna, ceea ce se dovedeste util cand trebuie sa ajung de la usa bisericii in spatele salii in treizeci de secunde. Calatoresc de cate ori am ocazia si ma intorc cu mai multe poze din aeroporturi decat de la obiective turistice. Serile mele preferate sunt cele mai putin spectaculoase: sotia mea, un pahar de vin, lumanari pe masa. Probabil de aceea observ atat de repede momentele frumoase de la nunta voastra. Arata exact la fel.
